Petru Vodă

Localizare
Satul Petru Vodă este situat în N-E României, judeţul Neamţ, comuna Poiana Teiului...



Satul Petru Vodă
Detalii geografice...
Citeşte detalii...
Detalii istorice...
Citeşte detalii...
Tradiţii Petru Vodă...
Citeşte detalii...



Obiective locale


Obiective zonale

Keywords

petru voda cazare petru voda agrement date istorice petru rares legenda petru voda braul petru rares locuri de cazare pensiuni cazare petru voda cristis.ro petru voda poiana teiului

Detalii istorice


  »  Numele satului Petru Vodă provine de la voievodul Petru Rareş, care a domnit în Moldova între anii 1527-1538 şi 1541-1546.)
  »  Legenda spune că Voievodul aflându-se în Târgu Piatra a trecut pe la Mănăstirea Bistriţa în data de 18 septembrie 1538, unde a fost ajutat şi scăpat de călugări pe o poartă din spatele mănăstirii. În fuga sa spre Ardeal, trecând peste acest munte s-a adăpostit pe o stâncă uriaşă pentru a se odihni. De atunci, acestui munte i se spune Petru Vodă, în cinstea marelui Voievod.
  »  Prima atestare documentară în care este menţionată localitatea Petru Vodă este Documentul din 1634[1] (Anexa 1, nr. 16` din 20 mai, din Iaşi).
  »  Despre locuitori pe aceste meleaguri se vorbeşte încă din sec. al XVI-lea. La 27 iunie 1501, Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, împuternicea egumenul şi călugării de la Neamţ să apere „muntele din Farcaşa şi până la gura Largului, pe acolo pe unde au mai fost munţi şi plaiuri în hotarul cel vechi, dat de domnii cei vechi cu toate pâraiele sale”. Alt document de atestare poate fi şi harta lui F. C. Bawr din 1774, în care sunt menţionate aceste locuri.
  »  Locurile erau înţesate de schituri ale Mănăstirii Neamţ, unde călugării se înghesuiau atraşi de sălbăticia şi frumuseţea locului.
  »  Primii locuitori care şi-au făcut gospodării au fost veniţi din Ardeal, prin secolul al XVIII-lea.
  »  Cauza migraţiei a fost prigoana începută asupra creştinilor de către împărăteasa Maria Tereza (n. 13 mai 1717, Viena - d. 29 noiembrie 1780, Viena) şi generalul Bucow (7 ianuarie 1712 - 18 mai 1764). Era perioada de maghiarizare şi catolicizare a teritoriilor transilvănene. Pentru a scăpa de această pacoste, mulţi români şi-au părăsit satele şi au trecut în Moldova.
  »  De-a lungul timpului satul a făcut parte din comuna Călugăreni, raionul Ceahlău, comuna Poiana Teiului, iar de la mijlocul secolului al XX-lea din actuala comună Poiana Teiului (rezultat al unirii dintre comuna Poiana Teiului şi comuna Galu).

Un voievod pribeag - legendă
     Într-o seară întunecată de mijloc de septembrie a anului 1538, vestitul domn al Moldovei Petru Rareș, fiul binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt și al Răreșoaiei, se opri din fuga sa peste Carpați, să se odihnească, aproape de râul repede al Bistriței.
     Răvășit de ororile războiului, trădat de boieri, cu puțin oșteni credincioși, Petru-Vodă nu se mai simțea în putere să mai înainteze printre dealurile înghesuite, spre a trece către Transilvania. Își dorea nespus să ajungă în cetatea Ciceului, acolo unde îl aștepta doamna sa, Elena-Ecaterina Brancovici, cu copiii Iliaș, Ștefan și Ruxandra.
     Nu mai avea încredere în nimeni, temându-se chiar și de apropiații săi slujitori, care-l îndemnau permanent să facă un popas înainte de a se avânta peste munți. Reținerea domnitorului era îndreptățită, pentru că printre cei care-l alungase erau și preoți ai Mănăstirii Bistrița, iar acum se afla pe moșiile Mănăstirii Neamț.
     Mergând anevoios, caii fiind din ce în ce mai neliniștiți și greu de strunit, găsi un loc mai ascuns, la poalele pădurii, lângă pârâul Bolătău. Acolo își așeză tabăra împreună cu puținii slujitori și aprinseră un foc pentru a se încălzi, vremea rece de toamnă începând să arate că iarna este aproape.
     Slujitorii se înșirară de-a lungul pârâului, ce mișuna de păstrăvi ce zburdau înspre apele mai adânci ale Bistriței, căutând cu mâna pe sub pietre ca să pregătească o masă pe cinste.
     Deodată se auzi un trosnet, iar voievodul tresări… se apropia cineva. Pădurile erau pline de călugări de la Mănăstirea Neamț, așa că dușmanul se putea ascunde oriunde. Se lăsă, însă, repede liniștea.
     Casele din apropiere începură, rând pe rând, să dispară în beznă. Și lumina ferestrelor începu să se stingă, stocurile de untură, care era materia primă a lămpilor, fiind pe sfârșite. Rezervele aveau să se refacă odată cu tăierea porcului de Crăciun… dar până atunci mai era.
     Țiglele cu pește sfârâiau acum pe jarul încins, dar teama nu voia să plece, așa că hotărâră să facă de strajă, toată noaptea, pe rând. Abia pusese totul la cale, iar mâncarea era aproape gata, când trosnetele din pădure se înmulțiră și se apropiau amenințător. Din partea opusă, înspre Livezi, se iviră alte siluete negre, cu arcurile pregătite, gata de luptă.
     Petru-Vodă strigă adunarea și porunci să încalece pentru a putea scăpa cu viața. Dar, erau înconjurați din toate părțile, iar frica începu să pună stăpânire pe bieții călători.
     Deodată, însă, din spatele unui grajd se văzu o lumină care se mișca încet, ca un semn de chemare. Nu prea aveau de ales, așa că se îndreptară spre gospodăria care parcă îi chema. Acolo, un sătean le deschise ușile la grajd. Descălecară în fugă și lăsară caii să intre la adăpost, iar ei se urcară în pod, învelindu-se cu fân. Săteanul scoase repede hamurile cailor și-și căuta de treabă prin fața casei.
     Au apărut imediat și călugării de la Neamț, înarmați cu arcuri, însoțiți de boieri nemțeni. L-au luat la întrebări pe bietul om, dacă a văzut călăreți trecând prin preajmă. Omul se uită la ei și le arătă spre valea Bistriței. Fără a sta pe gânduri cu toții plecară în grabă, mirându-se cum de le-a scăpat ”dușmanul”.
     După ce s-a făcut liniște, săteanul le strigă să coboare și-i pofti în casa sărăcăcioasă. Acolo, muierea sa le pregăti ceva de mâncare și îi ospătă pe cinste.
     A doua zi dimineața, voievodul, odihnit și cu puterile recăpătate, se pregăti de plecare peste culmile Stânișoarei, înspre Ardeal.
     Înainte de a da bice cailor, își scoase brâul cu cataramă de argint și îl dădu săteanului, mulțumindu-i pentru găzduire. Omul luă comoara primită și o păstră cu sfințenie, ea fiind și azi, o podoabă a satului ce a luat numele voievodului – Petru Vodă.
     Încă de atunci, oamenii din Petru Vodă primesc cu ospitalitate pe oricine, fie voievod, fie boier, fie om de rând. Acești munteni credincioși, privesc pe toți la fel și încearcă să ajute pe oricine.

Cazare Petru Vodă

Pensiunea Geona****



Pensiunea Geona (4 margarete) este sitută pe drumul spre M-rea Petru Vodă, la 500m de la DN 15B. Detalii despre ofertele de cazare şi masă pe site-ul: http://pensiuneageona.ro

Pensiunea Paradiso***



Pensiunea Paradiso (3 margarete) este sitută pe lângă DN 15B, la 7 km distanţă de Poiana Largului. Detalii despre ofertele de cazare şi masă pe site-ul: http://pensiunea-paradiso.ro

Cristis Portal - site partener

Pensiunea Geona Copyright © 2014 | All Rights Reserved   Administrator: Cristis »»» Log in

PHP Code http://cristis.ro/ | Powered by Source CMS | XHTML 1.0 | CSS 2.0

Cristis Portal - site partener